Contraste – NLP Integrativ

Contraste

Speranta nu e o strategie
August 25, 2018
Liber
November 2, 2018
Show all

Contraste

Pe de o parte v-am spus ca NLP-ul are cele mai usoare si rapide metode de a atinge excelenta in ceea ce ne dorim, dar pe de alta parte am incheiat articolul trecut cu povestea “Principiul Narciselor”, care pledeaza pentru a face lucrurile pas cu pas, pe rand si cu rabdare… Ar putea parea o contradictie.

Este adevarat ca, la prima vedere, NLP-ul este in contrast cu alte practici mai cunoscute cum ar fi psihoterapia, pentru ca un coach, care foloseste metode NLP, nu are ca scop cautarea cauzelor pentru care lucrurile nu functioneaza, desi acestea ar parea esentiale, ci este interesat de solutiile aplicabile pentru depasirea rezistentelor. Da, uneori este nevoie sa se intoarca in timp si sa-si ghideze clientul intr-o introspectie cu scop de vindecare a ramasitelor trecutului, dar acesta nu este un scop in sine, ci un mijloc de a elibera intregul potential al persoanei, pentru a face posibila atingerea excelentei.

Si totusi aceste doua practici nu sunt atat de diferite cum par. Ele lucreaza cu subconstientul uman, si au ca scop dotarea acestuia cu programe care sa sustina persoana in ceea ce isi doreste, sa inlocuiasca parte din programele vechi, acelea care si-au indeplinit scopul si nu mai sunt utile. De aceea pana la urma, indiferent de ritm si tehnici, abordarea este pas cu pas, ca si cum am desface o ceapa, foaie cu foaie, ca si cum am citi o carte, pagina cu pagina.

Dar care este treaba cu acest SUBCONSTIENT?

Datorita puterii sale, Richard Bandler il numeste “Autostrada catre schimbare“. De ce?

Pentru ca mintea constienta, cea care analizeaza, critica si gandeste poate procesa doar cateva informatii pe unitatea de timp. Este secventiala si logica si se ocupa de luarea deciziilor. Este capitanul vasului, care stabileste itinerarul si manevrele necesare si transmite ordine la sala masinilor, prin gandurile pe care le genereaza.

In schimb subconstientul, care pate procesa o imensitatea de informatii simultan (venite prin toate canalele senzoriale: vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv si gustativ) executa ordinele si este responsabil de buna functionare a organismului si de reactiile acestuia la diferiti stimuli. El actioneaza fara a discerne daca “ordinele” sunt pozitive sau nu, adevarate sau imaginare. El doar genereaza actiuni conform programelor instalate in timp. Se ocupa de toate procesele automate (respiratie, circulatie, digestie, mers, …) si transforma in automatism orice lucru repetat suficient. Aici sunt stocate toate amintirile si toate abilitatile: intelepciunea, creativitatea…

Cum comunica cele doua intre ele?

Prin intermediul imaginatiei. Aceasta este mediul de comunicare in ambele sensuri. Daca ar fi sa ne referim la mintea umana ca la un aisbeg (cea mai utilizata metafora) cu partea constienta ceea ce se afla deasupra apei si subconstientul ceea ce se afla sub apa, imaginatia ar fi ca o membrana intre cele doua. Mintea constienta transmite dorintele catre subconstient cu ajutorul imaginatiei, sub forma de sugestii, care pot fi cuvinte, sentimente, imagini. Subconstientul acceseaza resursele potrivite, astfel incat scopul sa fie indeplinit. Cand dormim, mintea constienta se odihneste, insa subconstientul lucreaza ajutandu-ne sa procesam tot ceea ce s-a petrecut pe timpul zilei. Poate de aici si expresia “noaptea este un sfetnic bun“. Se intampla asta pentru ca subconstientul are capacitatea de a ne ajuta sa vedem lucrurile intr-o perspectiva diferita.

Richard Bandler, unul dintre intemeietorii NLP-ului si-a petrecut mai multe decenii cea mai mare parte din timp incercand sa ajute oamenii sa-si schimbe programele (obiceiurile) subconstiente, astfel incat sa-si poata trai viata pe care si-o doresc. Cel mai adesea el a reusit acest lucru prin hipnoza. Inducerea unei stari de transa, permite persoanei sa “coboare” in interiorul sau si sa faca schimbari majore. Transa permite adresarea subconstientului in mod direct, avand ca urmare formarea de obiceiuri noi, fara ca persoana sa fie constienta de modalitatea de transformare. Rezultate uimitoare in acest domeniu a obtinut Milton Erickson. Dar Richard Bandler a descoperit ca este posibila transformarea si fara a apela la hipnoza. El spune ca noi, oamenii, suntem in permanenta intr-o oarecare stare de transa. Adica suntem pur si simplu absorbiti de gandurile noastre. Astfel Bandler a creat mai multe tehnologii, care permit oamenilor sa actioneze si sa faca schimbari subconstiente fara sa fie necesara inducerea starii de transa.

Unul dintre aceste instrumente este Modelul Submodalitatilor. Impreuna cu Grinder, Bandler a definit gandirea umana ca o gandire in imagini, cuvinte, senzatii, gusturi si mirosuri. Apoi a descompus aceste sisteme in elemente. Calitatile imaginilor, sunetelor si senzatiilor sunt cunoscute sub denumirea de submodalitati.

Preluam informatii din lumea exterioara cu ajutorul celor 5 simturi, apoi ne reprezentam lumea folosind 5 simturi interne.

De exeplu, cand explicam cuiva cum sa ajunga intr-un anumit loc, intervine abilitatea de a intra in interiorul nostru si de a ne reprezenta traseul mental, sub forma unui film. Orice creatie umana incepe cu o imagine in mintea creatorului, a lucrului ce va fi creat. Aceste imagini au anumite calitati. Pot fi statice sau in derulare (ca un film), luminoase sau intunecate, clare sau difuze… Lucrul la care ne gandim intr-un anumit moment se afla intr-un anumit loc, are o anumita marime, este la o anumita distanta. Imaginile mentale nu arata insa ca lumea exterioara. Ele sunt reprezentate undeva in fata noastra si chiar ne putem disocia (adica sa ne vedem pe noi in imagine).

Acelasi lucru se intampla si cu sunetele. De exemplu de fiecare data cand ne amintim despre ce ne-a spus cineva, auzim vocea acelei persoane in mintea noastra. Auzim o melodie, dialogul nostru interior… De semenea, aceste sunete au diferite calitati: intensitate, rezonanta… Nu conteaza cum este vocea si de unde vine, este important doar sa observam diferentele care exista intre vocile corespunzatoare diferitelor stari.

Cu senzatiile interne lucrurile stau la fel. Cand avem o senzatie, o simtim in anumite puncte din corpul nostru. Dac ii acordam atentie, putem simti cum se muta dintr-un loc in altul; de aici si expresiil: “am simtit fluturi in stomac”, “mi s-a uscat gura”… Intre corpul si creierul nostru exista o legatura indisolubila. Cand de exemplu un om spune “ma simt frustrat”, intrebarea care ar trebui pusa este “unde simti asta in corpul tau?” si “unde se raspandeste de aici?”, pentru ca senzatiile nu stau pe loc, ele se misca tot timpul intr-o directie sau alta. Faptul ca senzatia se misca, inseamna ca poti sa o misti mai repede sau mai incet, inaine sau inapoi. Atunci cand putem controla acest lucru, il putem schimba.

Toate aceste submodalitati determina modul in care gandurile ne afecteaza.

Putem folosi aceste submodalitati pentru a ne conduce propriul creier prin schimbarea neurochimiei, pentru a ne simti minunat si pentru a ne schimba sentimentele negative.

Cand construim in imaginatia noastra un film de mari dimensiuni, cu lucruri cu care suntem asociati, senzatia va fi mai intensa, si vom putea folosi aceasta pentru a reconstrui un moment in care ne-am simtit minunat.

1. Inchidem ochii si ne gandim la acel moment, cat mai detaliat.

2. Vedem imaginea clara, auzim sunetele cu intensitatea lor si simtim ce am simtit atunci.

3. Ne imaginam ca pasim in acea experienta, ca si cum s-ar intampla in momentul prezent si vedem, auzim si simtim ca atunci; chiar respiram ca atunci.

4. Descoperim unde incepe senzatia mnunata din corpul nostru si incotro se indreapta. Ne imaginam ca luam controlul asupra acestei senzatii si ca o rotim tot mai repedesi mai puternic prin tot corpul.

5. Ne gandim la un moment in viitor cand am putea sa folosim aceste senzatii pozitive. Rotim senzatiile prin tot corpul, in timp ce ne gandim la actiunile viitoare. Vom descoperi ca la momentul respectiv ne vom simti bine, fara absolut nici un motiv.

Pe de alta parte, cand construim in imaginatia noastra un film de mici dimensiuni, miscat disociat, la distanta, senzatia va fi mai slaba, si vom putea folosi aceasta pentru a schimba sentimentele negative.

1. Inchidem ochii si ne gandim la cineva care ne enerveaza. Vedem persoana cum ne priveste, auzim cum ne vorbeste si observam senzatia negativa din corpul nostru.

2. Luam imaginea persoanei si o facem alb-negru, o mutam la distanta, o micsoram mult (cam o optime din original) si ne imaginam ca i-am pus si un nas de clovn.

3. Auzim ce ne spune, dar cu vocea lui Donald, Mickey Mouse sau a motanului Silvester.

4. Observam cum ne simtim in mod diferit. Ne indreptam gandurile in alta parte pentru cateva momente, apoi cand revenim, vom observa ca avem sentimente diferite la adresa acelei persoane.

Vom continua cu alte asemenea exercitii utile in articolele viitoare.

Va doresc succes in aplicarea lor si inchei cu o scurta poveste.

Povestea stelei de mare:

“Un batran iesise la plimbare pe plaja, intr-o dimineata, dupa furtuna. Vazu la distanta ceva care se misca, parca dansa. Cand s-a apropiat a vazut ca era o tanara care culegea cu grija cate o stea de mare de pe nisip si o arunca in ocean. Batranul a intrebat-o de ce facea asta. Tanara a raspuns ca soarele incepe sa arda cu putere si apa se retrage, datorita refluxului, si daca nu le va arunca inapoi in ocean stele de mare vor muri. Batranul mirat a intrebat-o daca si-a dat seama ca sunt kilometrii de plaja si mii de stele de mare. Si i-a spus ca nu va putea face o diferenta (ceva semnificativ). Tanara a ascultat politicos si apoi s-a aplecat, a luat o noua stea de mare si a aruncat-o cu grija in ocean spunand: Pentru aceasta tocmai am facut o diferenta!”

Aceasta poveste ne duce inapoi la conceptul: pas cu pas, din articolul trecut. Ne va folosi sa ne amintim de el atunci cand ni se pare ca suntem coplesiti de probleme.

Daca luam lucrurile pe rand, ele vor avea intotdeauna o solutie.