Pe vremea cand eram copii, daca cineva ne spunea: “Uratule!” ii raspundeam destul de senin: „Cine zice, ala este!”. Dar daca ti-as spune azi, cand amandoi suntem maturi, ca atunci cand spui: „Viata mea este urata”, chiar asa este?  Probabil ca aceasta ar fi o afirmatie foarte dura, dar in acelasi timp adevarata. Inainte de te supara si a nega vehement acest lucru, am sa-ti povestesc despre „proiectie”, adica acel proces prin care vedem in lumea din jurul nostru tocmai acele lucruri care ne displac cel mai mult la noi.
Iata cum se intampla asta:
Probabil ca esti costient de multe din calitatile tale (si crede-ma, ai mult mai multe decat iti dai seama) si, ca orice om, iti doresti sa le cultivi si sa dobandesti si mai multe.

De exemplu, daca stii despre tine ca esti o persoana inteligenta, inteleapta, curajoasa, puternica, amuzanta probabil ca iti dai seama prea putin ca poti fi in acelasi timp si exact opusul: incapatanat, arogant, ignorant, nechibzuit, brutal si insensibil, dar probabil ca ca ai vazut toate aceste defecte tocmai la cei din jurul tau.
Cum vine asta?
Sa-ti explic: cu cat te crezi mai inteligent, cu atat risti mai mult sa pierzi din vedere inteligenta altora sau limitele propriei tale desteptaciuni. Imagineaza-ti o situatie in care esti atat de convins de inteligenta ta incat nu te mai pregatesti suficient pentru o intalnire importanta, sau pentru un examen. Pentru ca stii ca esti foarte inteligent si vei gasi tu o solutie. Spune-mi sincer: cunosti pe cineva care se crede atat de destept incat nu trebuie sa se pregateasca? Iar atunci cand l-ai intalnit, ce ai gandit despre el?

Probabil ca te crezi intelept pe drept cuvant si iti amintesti multe situatii in care i-ai sfatuit „de bine” pe altii. Intreaba-te: de cate ori persoana aceea ti-a urmat sfatul? Si de cate ori ai urmat tu sfaturile altora, pe care nu le-ai cerut? Si ce gandesti despre cineva pe care il sfatuiesti, desi nu ti-a cerut-o si nu te asculta? Probabil iti spui ca este incapatanat.

Gandeste-te acum la un moment din viata ta in care te-ai considerat foarte curajos: ai indraznit si ai castigat. Si aminteste-ti de toti celilalti care nu au avut curajul tau. Probabil i-ai considerat fraieri sau lasi. Dar ei ce au gandit despre tine? Poate ca si-au spus ca esti nechibzuit. De cate ori te-ai aruncat intr-o situatie si te-ai izbit de pamant? Care au fost pierderile tale? Iar daca cineva care iti este foarte apropiat ar suferi pierderi pe care le-ai suferit si tu, ce ai gandi despre el? Si mai intreaba-te: ce te-a facut sa te arunci in aceasta actiune riscanta? Ce ai vrut de fapt sa demostrezi? Si cui?

Stii vreo persoana certareata? O persoana pusa pe scandal, pe contrazis in permanenta, si suficient de energica incat sa te determine sa iti iei campii si sa „o lasi balta”. Cu siguranta fiecare am intalnit macar un om ca acesta in viata noastra. Acum, imagineaza-ti ca persoana aceasta se cearta pentru tine, ca iti apara tie un interes. E destul de reconfortant sa te gandesti ca o sa puna pe fuga pe oricine ti s-ar opune, nu-i asa?

Am lansat aceasta provocare ca sa te ajut sa vezi cum, in functie de situatie, orice comportament, orice manifestare a unei „calitati” sau a unui „defect” este „buna” sau „rea” in functie de context (si de ce parte a baricadei te afli).

In concluzie, un comportament, o calitate a unei persoane, o situatie de viata este buna sau rea in functie de interpretarea pe care tu i-o dai, in mod subiectiv!
Am sa insist de cate ori am ocazia sa va reamintesc ca lumea, viata nu este asa cum o percepem noi, ci asa cum SUNTEM. Ca nu putem fugi de umbrele noastre (partea intunecata a calitatilor noastre), putem doar sa le constientizam si sa le acceptam cu iubire mai intai in noi insine, apoi in ceilalti. Cum sa acceptam cu iubire, te vei intreba, un comportament neplacut? Este incredibil de simplu – cu viteza gandului!
* Daca simti ca ai o zi stresanta, opreste-te doar atat cat sa iti raspunzi la intrebarea: cat de stresant(a) sunt eu pentru ceilalti azi? Schimba-ti starea (aminteste-ti ce ai invatat despre asta) si emana catre cei din jur calm si buna-vointa.
* Daca ai impresia ca toti oamenii sunt rai, aseaza-te in liniste cateva clipe si analizeaza toate momentele pe care ti le amintesti si in care tu insuti ai fost „rau” cu ceilalti, exact in acelasi mod. Probabil iti vei spune ca ai avut motive bine intemeiate. Oare din punctul lor de vedere nu este la fel? Probabil ca da, ei au propriile lor motive foarte puternice. Daca nu sunt convenabile pentru tine, atunci ii judeci pe oameni ca fiind „rai”. Pe masura ce parcurgi acest proces, vei putea intelege ca judecandu-i pe cei din jur ajungi sa ii invinovatesti, sa ii condamni si sa ii pedepsesti devenind tu insuti „rau”.
* Cand ti se pare ca totul e un mare rateu, este din cauza ca tu alegi sa generalizei considerand esecul de azi ca definitiv. Ce altceva ai putea sa crezi atunci cand nu obtii rezultatul dorit? O idee ar fi sa te gandesti ca este un semn “semn” care te va ghida spre o alta cale – un alt mod de a face lucrurile sau un alt obiectiv.
* Daca viata nu este dreapta, analizeaza propriile tale reguli de viata. Candva (cel mai probabil in prima copilarie) ai decis ca lucrurile se pot desfasura numai intr-un fel. Ca daca ti-e foame, mama trebuie sa te hraneasca. Daca te dor picioarele, tata o sa te ia in brate. Ca daca nu reusesti sa-ti faci tema, profesorul va fi langa tine si te va ajuta. In consecinta, la maturitate, daca cei din jur nu respecta aceste reguli, inseamna ca sunt nederepti. De fapt, nu este vorba despre ei si cum sunt ei, ci despre tine, despre asteptarile si pretentiile tale, regulile pe care incerci sa le impui lumii si care te blocheaza intr-o pozitie pasiva, impiedicandu-te sa actionezi.

Adevarul gol-golut este ca Universul ne vrea fericiti si ca este un loc al abundentei. Numai ca Universul ia lucrurile cuvant cu cuvant si nu recunoaste negatiile. Ceea ce gandim, trimitem in Univers si se va reflecta catre noi ca intr-o oglinda.

Daca judecam, aducem si sadim semintele judecatii. Daca iubim, vom aduce si vom gasi iubire.

Pur si simplu, primim de la viata exact ceea de daruim. Nu in sensul ca lucrurile vor sta mereu asa cum ne dorim, ca vom fi feriti de tragedii si ca nu vom intampina nici un fel de provocari ci, ca avem puterea de face ceva bun cu orice ne da viata si ca putem alege sa invatam si sa crestem, sa evoluam.
Orice persoana de succes a intampinat si depasit nenumarate provocari in viata sa personala, profesionala si spirituala. Si este de succes pentru a a reusit sa foloseasca orice provocare i-a dat viata ca pe un antrenament mental, asa cum unii dinte noi ne antrenam muschii la sala. Pe masura ce inaintam pe drumul vietii, ar trebui sa devenim din ce in ce mai mult cel care face ca visele sa devina realitate, altfel vom stagna doar dorindu-ne, sperand si visand. Trebuie sa si actionam! Nu poti sa mergi la sala fara sa te fi antrenat niciodata, doar „gandind pozitiv” ca vei ridica 50 de kg cu o mana. Trebuie sa te antrenezi: adica sa accepti sa mergi la sala si sa lucrezi, sa depui efort si sa transpiri, sa treci prin mai multe etape pana ca cand vei reusi sa ajungi la o anumita performanta. Asa se intampla si cu evolutia noastra: sa acceptam sa ne antrenam depasind fiecare dificultate in parte, astfel incat sa trecem mai usor peste marile incercari ale vietii.

De fapt, avem doua posibilitati: sa nu schimbam nimic  si sa ramanem in aceeasi suferinta zilnica pentru tot restul vietii sau sa acceptam efortul evolutiei.

Dar daca alegem efortul dezvoltarii, care poate fi uneori destul de intens, vom reusi sa ne atingem obiectivele si sa avem viata pe care ne-o dorim.

Incepe antrenamentul tau mental pentru evolutie chiar acum, si experimenteaza acest nou mod de a privi viata: „oglindindu-ma in cei din jur, ce am de imbunatatit  la mine?”.