Iti amintesti articolul de saptamana trecuta?
Am spus o poveste. La un moment dat eram intr-un vis… si eram intr-o casa de vacanta…. erau multe usi, care aveau pe ele placute cu nume poate un pic ciudate… Am explorat o camera si… am promis ca revin. Astazi imi tin promisiunea sa explorez pentru tine o noua incapere si sa-ti spun o noua poveste.
Povestea 2 din Cartea cu povesti: Curiozitatea n-a omorat pisica!
Mama mea are un stil cam militaros, asa ca disciplina nu mi-a fost o buna prietena, pana de curand, pentru ca nu puteam vedea partea ei buna. Vedeam doar restrictiile si obligativitatea de a respecta toate regulile, chiar daca unele nu le intelegeam, altele nu mi se pareau utile sau unele chiar pareau sa ma incurce.
Ce a schimbat situatia? NLP-ul, bineinteles, si dezvoltarea personala in general, dar mi-au trebuit cam multi ani ca sa ajung sa-mi schimb perceptia. Care am inteles ca sunt avantajele disciplinei intelese si asumate? Sentimentul de libertate ca am ales ceea ce doresc sa fac, o planificare mai buna a timpului si incredere in fortele proprii: da, chiar pot face ceea ce imi propun!
Dar pana sa ajung aici eram mereu curioasa sa explorez ceea ce era “interzis“. Mi se pareau interesante doar lucrurile “inabordabile“. Si de multe ori am depasit limitele sigurantei si confortului personal pentru a-mi satisface curiozitatea. Unii credeau ca este vorba de curaj. Nu era. Era doar dorinta de razvratire. Apoi am inceput sa inteleg ca nu este chiar atat de “sanatoasa” aceasta atitudine si o vreme am trecut in cealalata extrema. Nu mai eram interesata de prea multe lucruri noi sau neobisnuite. M-am plictisit insa repede si am revenit la curiozitate. Am invatat insa, de voie de nevoie, sa o gestionez in favoarea mea.
Da, cred ca proverbul care spune “curiozitatea a omorat pisica” are o baza reala. dar se refera la curiozitatea care nu are finalitate constructiva, la curiozitatea de dragul curiozitatii, cu interes de barfa sau critica sau… ce o mai putea fi.
In schimb, curiozitatea pentru ceea ce nu stiu despre mine, despre lucrurile care ma inconjoara, despre legile naturii, despre oamenii de succes (aceia care inteleg prin succes acelasi lucru ca si mine), pentru ceea ce ar putea sa ajute oamenii (incepand cu mine si familia mea) sa fie mai sanatosi, mai eficienti, mai fericiti… aceasta curiozitate mi se pare benefica si mi se pare ca ar putea fi si pentru tine, cum a fost pentru mine, prima treapta catre succes.
Dar ce este succesul? Nu am de unde sa stiu ce este pentru tine, pentru ca este vorba despre succesul TAU.
Pot insa sa-ti spun ce inseamna succes pentru mine si pana unde am ajuns in drumul catre el. Am crezut multa vreme ca succesul este doar recunoasterea valorii tale de catre oamenii din jur (indiferent cine ar fi acestia) si multi, foarte multi bani. Apoi am crezut ca banii nu au nici o semnificatie. Mare greseala! Vezi, ma tot plimbam intre extreme, desi sunt “balanta”, imi gaseam greu echilibrul. Apoi intr-o zi m-am gandit: ce mi-a placut mie cel mai mult si am inteles cel mai bine (in scoala, in viata, la serviciu) … sa invat din exemplele oamenilor congruenti, care predau ceea ce practicau. Atunci am inteles ca un astfel de om imi doresc sa fiu si am inceput sa caut biografiile sau cartile unor astfel de oameni si sa exersez ce faceau ei. Asa a inceput drumul meu in dezvltarea personala, mana in mana si gand la gand cu Jim Rohn, Jack Canfield, Og Mandino, Robin Sharma, John Maxwell, Wayne Dyer, Louise Hay, Louise Bourbeau, Sonia Choquette, Deepak Chopra, Don Miguel Ruiz… Asa am ajuns la cursul de Trainer, apoi la cel de Antreprenor, mai tarziu la cel de Practitioner si Master NLP… asa am intrat in cercul oamenilor a caror recunoastere conteaza pentru mine, pentru simplul fapt ca impartasim aceleasi valori.
Asa ca, etapa cu etapa, am inceput sa ma cunosc. Am inceput sa-mi vad limitele pe care mi le impun si care am inteles ca se datoreaza convingerilor limitative. Am invatat sa le elimin rand pe rand. Imi place sa ma gandesc la ceapa, cand vorbesc despre asta. Da, stiu, are un miros cumplit si ustura pe limba si iti dau lacrimile si iti miros mainile si…. cate si mai cate. Insa, este unul dintre cele mai bune antibiotice naturale si da un gust bun oricarui fel de mancare. Asa cum desfaci folile unei cepe uscate, strat dupa strat, asa poti elimina din viata ta convingerile limitative pas cu pas, treapta cu treapta. Da, te inteleg: uneori poate parea descurajant. Cand crezi ca ai rezolvat problemele pe care ti le provoca o asemenea convingere, iese la lumina una mai adanc inradacinata si mai greu de eliminat. Stiu exact ce simti. Cum as putea? Pai pur si simplu eu duc aceasta lupta de cativa ani legat de convingerile mele despre bani, despre cum si de la cine e normal sa-i primesc si cum sa-i daruiesc.
Imi este clar ca sunt pe drumul cel bun. Lucrurile incep sa se lumineze si sa se rezolve in viata mea, dar fiecare etapa de explorare si schimbare a necesitat mult curaj. De ce? Pentru a putea infrunta toate “fantomele” trecutului si a afla cu adevarat cine sunt si ce imi doresc si, mai ales, pentru a-mi dori din tot sufletul sa aplic schimbarile care erau necesare. Curiozitatitatea a fost prietena mea permanenta in acest proces. Curiozitatea aceea antrenanta, plina de bucurie, a copilului… pe care o pierdusem si am regasit-o. Si sunt recunoscatoare Universului ca mi-a adus in cale oamenii si ocaziile cu care am reusit.
Am promis ca iti marturisesc si pe ce treapta de succes ma aflu: sunt acolo unde imi doresc in relatia cu mine insumi, sunt pe drumul cel bun in ceea ce priveste sanatatea (inclusiv scaderea in greutate fara dieta), imi place relatia pe care o am cu cei din jur, mai ales cu familia (s-a “relaxat” mult relatia mea cu mama), profesional fac numai ceea ce imi place si incep sa castig bani din asta (nu atat de repede cat imi imaginam, dar am invatat sa am rabdare si incredere).
Despre ce nu am vorbit? … despre iubire… despre partener… Este un subiect care pana nu de mult era dureros de neclar. Si dupa multa gandire si multe ore de meditatie si vizualizare , dupa multe carti si articole citite, am inceput sa-mi inteleg experienta celor vreo 3-4 relatii importante din viata mea si cel mai mult m-a ajutat… ce crezi? … un vis! Iata-l!
“Eram pe culoarul de la primul nivel al casei mele de vacanta de la malul marii. Vazusem, cu ceva timp in urma, pe una dintre cele 3 usi vopsite in alb, de pe partea dreapta, pe o placuta neagra, scris cu litere argintii “Partener“. Curiozitatea fusese mare, dar intre timp alte lucruri ce pareau mai urgente si importante mi-au purtat pasii catre alta incapere. Acum insa, simteam ca venise vremea acestei vizite. Cu inima batand nebuneste am pus mana pe clanta si am deschis usa. Nimic din ceea ce mi s-a infatisat in fata ochilor nu parea sa aiba vreo legatura cu imaginea din mintea mea, despre ceea ce ma asteptam sa gasesc acolo. In mijlocul camerei, pornind din podea si ajungand la tavan, trona nici mai mult nici mai putin decat un falnic stejar. Peretele din dreapta era un mare camp de flori acoperit de fluturi multicolori, iar cel din stanga era un luminis cu iarba de un verde fraged si o multime de pasari zburand incoace si incolo… Nu intelegeam nimic. M-am apropiat tematoare de copac si, in momentul in care i-am atins trunchiul, o usa secreta s-a deschis. Aveam loc sa trec. Prin deschizatura puteam sa vad un tobogan luminat care se termina pe o pajiste verde si alaturi, o scara de lemn la care se vedeau doar primele trepte. Nu stiam daca scara continua sau nu, daca nu cumva cotea brusc in intuneric, asa ca am ales toboganul. Curiozitatea era atat de mare incat teama nici nu mai intra in discutie. Am coborat si ajunsa pe pajiste am simtit asa… un aer de veselie si parca de undeva se auzea o muzica… acorduri ce pareau din anii 80… Am facut cativa pasi si am dat de o alta usa, care mi-a permis accesul intr-o sala de cinematograf eleganta, dar goala. Am intrat si am luat loc pe un fotoliu, pe la mijlocul salii. Imediat pe ecran au inceput sa se perinde imagini, mari, colorate, parca putin accelerate… Eram eu si in cateva minute am revazut cele mai importante scene din prima mea relatie serioasa: sfarsitul liceului si inceputul facultatii, 18-20 de ani, inocenta, credula, curioasa, dornica de experimentare, stapanita de curajul nestiintei. Dar spre norocul meu nimeni nu a profitat de toate acestea. Relatia s-a sfarsit insa trist, cu o tradare si am ramas cu un gust amar… Nici nu s-au terminat bine aceste scene ca a inceput un alt film. Erau alte culori, alta muzica, alt ritm, alte personaje… si eu. Era perioada de vreo 13 -14 ani a casniciei mele. O perioada cu multe extreme: cu momente minunate sau groaznice… multe lacrimi, multa incertitudine si multe reprosuri. Filmul s-a incheiat brusc. Cateva minute ecranul a ramas gri si tacut. Am crezut ca asta a fost tot si nu intelegeam de ce. Chiar in momentul in care imi sfarseam gandul a inceput urmatoarea poveste. Dupa vreo 5 ani de la divort, o perioada (de vreo 7 ani ) plina de culoare, de muzica, de scene de iubire si pasiune, de descoperiri, de schimbari… de maturizare. O adevarata poveste de dragoste, cu multe clipe care ar merita retraite din nou si din nou… dar fara “happy end”. Acum insa paream impacata cu mine, cu situatia, cu lumea… Dupa alte vreo 2 minute de pauza, in care pe ecran s-au perindat niste peisaje marine superbe pe muzica de vals, a aparut si cea mai recenta poveste: scurta, intensa, inceputa cu multe sperante si promisiuni si incheiata, pentru prima data, de mine nu de partener, in sfarsit constienta ca oricat de frumoase au fost lucrurile, in nici o relatie eu nu am fost EU cea adevarata.
Lacrimile imi siroiau pe obraji si ramasesem in minte cu un mare semn de intrebare: Si acum, ce? Si de aici, unde? In acel moment, in fata ecranului au aparut cele 4 personaje din filmele vizionate: eu la 18 ani, la 37, la 45 si la 54 de ani. O voce necunoscuta, profunda si blanda, din culise a spus: “Iata-le! Au nevoie sa le spui ca ai certitudinea, ca au facut tot ce au stiut mai bine, ca le iubesti si le ierti, ca le porti in inima ta cu bucurie si apreciere pentru tot ce au facut ca tu sa fii cea care esti astazi.” Pe masura ce le-am spus aceste cuvinte, fiecare dintre ele s-a transformat intr-o mica raza de lumina indreptata spre inima mea. M-am simtit cuprinsa de veselie si caldura. Am vrut sa ma ridic de pe scaun si sa o iau la fuga cu bucurie spre pajistea de unde venisem, dar m-am impiedicat si am cazut… din pat! M-am trezit!”
Acesta a fost visul. Am inteles ca subconstientul meu imi mai timesese un mesaj: Da, acum esti pregatita pentru ce va urma in viata ta! Ai integrat toate experientele pe care le-ai trait si ai invatat din ele ce ai avut nevoie, astfel incat sa nu mai ai parte de aceeasi lectie. Acum poti primi cu inima, mintea si bratele deschise IUBIREA adevarata!
Iti doresc, draga cititorule sa-ti acorzi ragaz sa-ti intelegi si sa-ti integrezi propriile lectii si relatii ca sa poti avea parte de ce este mai bun si mai frumos in domeniul povestilor de dragoste la o varsta mult mai frageda decat a mea!