Sunt oameni care, desi par “sa le aiba pe toate”, se plang in permanenta de cate ceva si sunt altii care, in ciuda tuturor provocarilor, oricat de dificile, se considera norocosi si binecuvantati de viata. Diferenta o face perspectiva din care se privesc pe ei insisi si intamplarile vietii de zi cu zi.
Gandurile pe care mintea noastra le genereaza iau adesea forma unei voci cu care purtam un dialog permanent. Aceasta voce emite tot felul de sentinte, comenzi si mai ales profetii privind viitorul nostru, pe care suntem atat de obisnuiti sa le ascultam incat ajungem sa le luam de bune.
Stiti bancul cu iepurasul care a primit 10 oua?
L-a apucat o bucurie nebuna la gandul ochiurilor prajite si, plin de avant, a aprins focul in soba… Curand insa si-a amintit: “Stai, ca n-am tigaie… adio oua prajite… si ce pofta aveam… de-as face rost de una… de unde sa imprumut? Ah, stiu! Ursul are o tigaie numai buna! Ia sa dau o fuga pana le el sa il rog sa mi-o imprumute… Ma, da’ ursul asta cam are obiceiul sa ma smotoceasca… ei si ce, merita, pentru niste ochiuri cleioase…mmmm…ce bun… Dar daca de data asta il prind prost dispus? A, stiu, ii dau si lui 2 oua si gata: el se alege cu doua oua si eu mananc linistit 8 ochiuri… grozav!… mda, doar ca ursul e cam mare, eu sunt mic… daca il prind flamand ma mananca si pe mine. Ar tebui sa ii dau 5, da, sa le facem jumi-juma… e bine si asa… dar parca ursul are si nevasta si copii… or sa vrea si ei, altfel o sa se simta jigniti… lasa ca lor le dau 7, ca sunt mai multi, ca mie-mi ajung si 3… Ma rog, nu e prea corect sa se aleaga ursul cu cele mai multe, dar daca ma gandesc mai bine, sunt bune si 3 decat nimic… dar sapte oua, ca sa imi imprumute o tigaie, ce lacomie, domnule… si nici macar asta nu e sigur, daca le vrea el pe toate?! Ca el e mare, eu sunt mic si cand o auzi ca am oua, o sa mi le ia numai pentru ca poate!… ce animal e si ursul asta… crede ca daca e urias poate abuza, asa, dupa bunul plac de cei mici si slabi?! Si ii poate lasa si flamnzi si batuti… Stii ce? Eu m-am saturat de toate abuzurile astea!… sa-si ia ouale si tigaia si sa fie el sanatos cu toata familia, lui ca mie nu-mi mai trebuie nimic!” sfarsi iepurasul dialogul interior in timp ce usa ursului se deschise. Si in fata ochilor uimiti ai ursului spuse furios: “Animalule! Tine-ti tigaia ta nenorocita, ca de la mine nu vezi nici un ou!”.
Iar daca asa reuseste vocea interioara sa ne dicteze intregul scenariu de viata, ne cam piere rasul. Dupa cum vedeti, sub pretextul ca doreste sa ne protejeze, aceasta voce argumenteaza dibaci si tenace pana cand ne convinge ca lucrurile stau intr-un anumit fel, ca suntem ceea ce ne spune ea ca suntem si ca n-avem cum sa ne schimbam si ca stie exact cine este vinovat pentru toate astea. Iar daca suntem atenti, observam cum se plange neincetat, mereu cu aceleasi cuvinte, catalizandu-ne atentia in jurul subiectelor favorite pe care le evoca mereu.
Astfel, ascultand si urmand fara discernamant ghidajul acestor voci interioare, oamenii primesc exact ceea ce se asteapta de la vietile lor – de cele mai multe ori insatisfactie, din pacate.
Si pentru ca de fapt toti ne dorim sa fim fericiti si impliniti, va propun sa facem cativa pasi spre schimbarea acestor ganduri.
Prima veste buna este ca vocea poate fi contrazisa!
Ea poate fi ironizata, amutita, sau poate fi adusa in armonie cu ceea ce ne dorim. O data ce reusim sa o identificam, putem detecta felul in care ea ne influenteaza actiunile, gandurile si chiar imaginea noastra de sine.
In fiecare domeniu al vietii de care nu suntem multumiti, o sa observam ca vocea buclucasa are ceva de spus. Cel mai probabil ne-a servit nenumarate verisuni si interpretari negative care ne-au mentinut intr-o pozitie de victima fara nici o vina. Insa cat timp credem ca suntem fara greseala si totusi ne merge atat de prost, inseamna ca nu mai putem face nimic si automat ne resemnam cu neputinta noastra, gasindu-ne si mai multe argumente pentru a ramane blocati in neimplinire.
SCHIMBAREA MESAJULUI
Primul pas in revizuirea mesajelor este sa descoperim exact ce contin.
Iata cum se poate face asta: timp de o saptamana sau doua sau chiar o luna, vom pastra un “jurnal al gandurilor” in care vom nota detaliat comentariile pe care le facem in mintea noastra. Acest lucru ne va invata sa auzim cum ne vorbeste vocea – despre noi insine, despre altii, despre corpul noastru si evenimentele de peste zi. Cand vom recunoaste aceasta voce vom putea distinge dialogul neincetat pe care il duce in capul nostru.
Apoi va propun sa intocmim o lista a scuzelor (“nu am timp” sau “nu am bani”, de exemplu), cu scopul de a ne identifica propriile blocaje. Ceea ce vom descoperi s-ar putea sa ni se para illogic in prima faza, dar daca vom face acest exercitiu cu umor vom descoperi cu surprindere influentele ascunse ale acestui mecanism. Prin acesta practica vom incepe sa ne detasam de vocea noastra interioara.
Pasul urmator este sa ne identificam temele si sa le dam porecle – esti o persoana care priveste mereu partea negativa a lucrurilor? – e carcotasul de serviciu! Un martir care le stie pe toate, facand lucruri pentru altii la nesfarsit si niciodata pentru el insusi? – e salvatorul planetei! Sau poate ca e un sfant rautacios sau o zana a zorilor mai-buna-decat-toata-lumea. Probabil ca vocea ta are mai multe teme si aceasta este oportunitatea ta sa le descoperi pe toate.
O VOCE NOUA
Cel mai provocator lucru pe care urmeaza sa il facem este sa punem in aplicare angajamentul de a ne schimba gandurile.
Dupa ce am reusit sa identificam si sa interpretam subiectele si mesajele, suntem pregatiti sa alegem acele subiecte si mesaje dupa care vrem sa traim, adica sa preluam controlul gandurilor si in consecinta, sa trecem la cirma vietii noastre.
Pentru asta putem sa instauram niste reguli, exprimate pozitiv si care sa aiba un rol cosnstructiv in viata noastra. De exemplu “voi emite numai remarci binevoitoare fata de oamenii de pe strada” (recunosc ca este unul dintre subiectele pe care le-am poreclit “stilistul rautacios”), sau “orice s-ar intampla, vocea mea interioara imi va spune ca de aici inainte imi va merge din ce in ce mai bine” (pentru victima universala) si “aceasta provocare este un moment excelent sa imi exersez din nou abilitatile!”.(pentru scenariul “elefantul din vitrina cu bibelouri”).
Ca sa fie eficiente, aceste reguli necesita atentie, prezenta de spirit si disciplina astfel incat sa nu recadem in vechile obiceiuri.
SA TE OBISNUIESTI SA RAZI DE TINE INSUTI ESTE UN PAS MAJOR
Multe din ceea ce vocea ne spune sunt concluzii referitoare la ce gandesc altii despre noi. Din nefericire, se comporta mai degraba ca ca un ziarist prost, care reporteaza ceea ce decide ea ca e adevarat sau fals, fara sa se deranjeze sa verifice informatiile (stiti la ce ma refer!). Asa ca, inainte de a adopta ce ne spune vocea, va trebui sa facem verificari temeinice. Adica pur si simplu sa intrebam persoana respectiva ce parere are in legatura cu ceea ce ne framanta. Sigur ca este nevoie curaj personal, dar poate fi facut cu demnitate si respect. Regula mea personala este ca atunci cand “aud” o asemenea voce incarcata de frica sau ingrijorare de trei ori, sa intreb pur si simplu: “spune-mi te rog, mi se pare mie sau…” Aceasta metoda are pe langa beneficiul de a ne elibera de griji si temeri sip e acela de a ne va ajuta foarte mult sa ii cunastem pe ceilalti cu adevarat.
Considerati aceasta munca un antrenament al mintii. Indata ce intervenim in calea povestitorului din capul noastru, putem, in sfarsit, sa ne concentram constructiv asupra vietii si relatiilor pe care ni le dorim cu adevarat
Cu un pic de efort si ceva perseverenta, paharul nostru ar putea chiar sa dea pe dinafara!