Cu destul de putin timp in urma, nu m-as fi gandit ca o relatare despre dorinta de Recunoastere ar putea sa poarte titlul “Multumesc“.  In plus este vorba despre acel multumesc spus tocmai de cei care mi-au acordat recunoasterea. Ba mai mult, este un multumesc pe care si eu il spun lor, din toata inima.

Am simtit intotdeauna nevoia de validare, de recunoastere, de confirmare a valorii mele, pentru ca am crescut intr-un mediu competitiv. Am vazut aceasta recunoastere, multi ani, doar ca pe un elogiu pe care altii ar fi trebuit sa-l aduca meritelor mele. Era mandrie, era ego. Dovada ca era asa a fost ca niciodata nu eram multumita de nivelul de recunoastere obtinut; imi doream tot mai mult. In plus, emotional nu ma simteam implinita… Toata aceasta confuzie a fost sporita de contactul meu initial cu mediul de afaceri de distribuitie directa, unde tot ce implica dezvoltare personala nu este intotdeauna bine inteles sau folosit in mod etic. Sunt recunoascatoare totusi ca am trecut prin acest mediu, care mi-a deschis usa catre toate schimbarile benefice care au venit, pregatind terenul.

Asfel a venit momentul in care l-am ascultat prima data pe Anthony Robbins vorbind despre cele 6 nevoi umane:  Siguranta, Diversitate, Iubire/Conectare, Crestere si Contributie, ce reprezinta ele, cum se manifesta, cum pot fi satisfacute. A urmat apoi studiul NLP cu Maria Cotoi (Pratitioner si Master), care m-a adus si mai bine cu picioarele pe pamant si mi-a deschis usa spre sufletul meu si nevoile sale. Si totul a culminat cu un webminar de Vizualizare Creativa sustinut de Lisa Nichols si gazduit de Vishen Lakhiani, la Mind Valley.

Astazi am hotarat sa va vorbesc despre asta pentru ca tocmai am intalnit citatul unia dintre mentorii mei, Dr. Wayne W. Dyer “Oamenii care primesc cea mai multa aprobare in viata sunt cei carora le pasa cel mai putin de ea.” Am inteles, inca o data, ca eu multa vreme am confundat recunoasterea cu validarea sau aprobarea si, imi dau seama acum cate suferinte a produs aceasta confuzie si cat de mult mi-a subminat stima de sine, ani la rand, de aici venind lipsa de incredere in propriile decizii sau alegeri care a avut ca urmare relatii dstruse, probleme financiare si deteriorarea sanatatii… pana la punctul in care m-am trezit… cu ajutorul unui vis.

In ultimele 5 articole ti-am spus cate o poveste. Poate citesti acest articol si pentru ca ti-au placut si ai asteptat urmarea. Asa ca o sa vin in intampinarea acestei asteptari si o sa continui in acest stil. Sa revedem scenariul de baza: eram intr-un vis… si era o casa de vacanta…. erau multe usi, care aveau pe ele placute cu nume poate un pic ciudate: parinti, copii, partener, educatie, cariera, contributie, la primul nivel si:  bani, prietenie, iubire, sanatate, libertate, recunoastere la mansarda … Am explorat camerele numite: bani, partener, sanatate, contributie, copii. Astazi voi explora pentru tine o noua incapere si iti voi spune o noua poveste.

Povestea 6 din Cartea cu povesti. Povestea lui Multumesc

Citeam relaxata pe fotoliul de rachita de pe veranda din spatele vilei. Era inceputul serii si dinspre mare venea o briza racoroasa. O fraza din carte m-a facut sa ma opresc din lectura si sa raman visatoare pe ganduri. Era o carte cu o poveste atat de asemanatoare cu a mea incat mi se parea ca ar fi cu adevarat vorba despre mine. In capitolul la care ajunsesem era vorba despre cum si-a descoperit eroina scopul in viata si cum a inceput sa invete sa accespte lucrurile care nu le putea schimba, sa puna pasiune in tot ce facea si sa fie recunoascatoare pentru cele mai mici si simple lucruri. Era evident ca acestea toate: misiune, pasiune, recunostinta nu puteau merge decat mana in mana. Dar uimitor a fost modul in care cuvantul Multumesc era cheia care deschidea usa catre fiecare si firul care le unea pe toate. In acel moment mi-am amintit ca era,  undeva la mansarda casei o usa pe care scria Recunostere. Pana atunci in mintea mea cuvantul fusese asociat cu alte lucruri, dar acum dintr-o data, pe ecranul mintiii mele era un mare semn egal intre cele doua notiuni: Recunoastere = Multumesc. Eram fericita si inca un pic intrigata, asa ca m-am ridicat si am pornit spre camera cu pricina. Am intrat si am gasit o camera mare si racoroasa, cu plante verzi sau inflorite asezate peste tot: pe masute, pe rafturi, pe covor. Totul era vesel si primitor. In coltul din dreapta, langa fereastra, era un fotoliu exact ca cel de pe care tocmai ma ridicasem, de pe veranda. Langa el o masuta de rachita pe care era un mp3 player cu o pereche de casti atasate la el.  M-am asezat cuprinsa de curiozitate, mi-am pus castile pe urechi si am apasat butonul: play! O muzica destul de cunoscuta, in acorduri line de pian si vioara mi-a inundat auzul. Apoi muzica s-a estompat si am tresarit: vocea care imi vorbea era chiar a mea sau… foarte, mult prea asemanatoare!?

Iata ce am ascultat: Bine ai venit la programul care te va ajuta sa iti schimbi viata mai repede decat orice asteptari pe care le-ai avut vreodata si mai usor decat ti-ai inchipuit ca este posibil. Vei participa la un exercitiu de vizualizare creativa, pe care te indemn sa-l repeti in fiecare dimineata, imediat dupa ce te trezesti. Acum aseaza-te in pozitia pe care o consideri cea mai comoda, relaxeaza-te, respira  profund de cateva ori si inceraca sa nu te gandesti la altceva, decat la respiratia ta profunda. Simte in fiecare por , in fiecare muschi si os, lumina, caldura si linistea pe care le aduce cu el oxigenul care vine de la plamani. Si acum aminteste-ti: care este cel mai drag vis al tau? Sa faci o diferenta in viata cat mai multor oameni! Sa-ti imbunatatesti viata astfel incat ea sa poata reprezenta un exemplu pentru toti cei care au trecut prin  incercari la fel de grele ca si tine. Sa-i ajuti sa inteleaga si sa creada ca totul este posibil si ca ne aflam in aceasta lume sa progresam si sa fim fericiti, fiind recunoscatori, iubinde-ne si daruind. Asa ca, acum este momentul sa vezi in fata ta un ecran mare si pe el sa-ti derulezi un film, care te va avea ca personaj principal.  Sa incepem!

Esti la volanul masinii mult visate, un Tiguan alb, avandu-l alaturi pe cel mai bun prieten, care ti-a fost aproape in cele mai grele momente, pe drumul schimbarii tale. Te indrepti cu bucurie catre casa. Este la cativa kilometri de oras, in apropierea unui lac si nu departe de o padure. Ajungi in fata portii elegante de fier forjat si o deschizi cu telecomanda. Parcurgi alea pietruita pana la veranda plina de flori, cu usile larg deschise. Cobori si intri in camera plina de oameni. Sunt cu totii acolo, cei mai dragi oameni din viata ta, familia si prietenii, vreo 25 de persoane de toate varstele. Stau in jurul unei mese imbelsugate, vorbesc si glumesc intre ei. Cand intri, toti te intampina cu bucurie sincera si vin sa te felicite. Iti amintesti ca veneai de la ceremonia lansarii noului tau roman “Dantela de la ingeri”. Fusesera cu totii acolo, apoi venisera in graba acasa sa-ti pregateasca aceasta surpriza, in timp ce tu ai mai avut de rezolvat alte treburi cu editorul. Iti ocupi locul in capul mesei, iar prietenul tau se aseaza in dreapta.  Va bucurati impreuna de o seara minunata, cand iti suna alarma de la telefon, amintindu-ti ca tot in acea seara esti invitata la un seminar, la care trebuie sa vorbesti despre cartea ta, dar mai ales despre realizarile traite si povestite in carte. Te ridici, te scuzi si ii indemni pe toti sa ramana sa se bucure si sa te astepte, ca vei reveni destul de repede. Te urci din nou in masina si pleci inapoi spre oras. Sala la care trebuie sa ajungi este in partea cealalta a orasului, iar vinerea este mereu aglomerat. Inca nu te grabesti, pentru ca ai plecat la timp. Dar pe masura ce te apropii, aglomeratia devine tot mai mare si la un moment dat nu mai avansezi de loc. Incepi sa te ingrijorezi ca vei intarzia, mai ales ca esti vorbitorul principal al serii. La un moment dat insa te uiti in dreapta si din masina de alaturi cineva necunoscut te saluta cu bucurie si iti face semn sa treci in fata. In primul moment nu intelegi, dar te bucuri si multumesti. Apoi gestul se repeta si incet-incet se formeaza un culoar pe care poti avansa. Deodata iti dai seama! Aceasta este “aglomeratia ta”, este propriul tau blocaj in trafic. Toti acesti oameni vin la sala, sa te vada si sa te asculte. Lacrimi de bucurie si recunostinta iti umplu ochii. Ajungi in culise la timp. Te pregatesti. Sala de 2.000 de locuri este PLINA. Esti uimita si emotionata. Atat de multi oameni… simti pe umeri o mare responsabilitate. Te gandesti ca acesti oameni au venit sa auda de la tine exact acele cuvinte de care au nevoie, fiecare in parte, pentru a face fata provocarilor din viata lor, la fel cum tu ai facut, cu succes in ultimii ani. Gazda te prezinta si iesi pe scena in aplauzele tuturor. Te pregatesti sa-ti incepi discursul… dar de undeva din ultimul rand, cineva se ridica si un glas se aude spunand “Multumesc!”. Esti un pic mirata si pana sa apuci sa te lamuresti, rand pe rand oamenii de toate varstele se ridica si spun acelasi lucru. Din randul 1 sau din randul 20, de pe ultimul loc din dreapta, de la mijloc, de langa usa, de langa scena… Asta dureaza vreo 20 de minute. Intuitia iti trimite un gand si cu vocea tremuranda anunti ca nu vei mai tine nici o conferinta, ci vei sta la iesirea de langa scena si vei astepta ca fiecare persoana sa treaca pe acolo si o vei imbratisa pe fiecare spunandu-i “Multumesc”. Desi asta va insemna un efort de mai multe ore pentru voi toti, primele persoane deja se indreapta cu bucurie si emotie catre iesirea la care te-ai postat. Din cand in cand, cate o persoana se opreste cateva secunde in plus si iti sopteste cateva vorbe. Un domn ce pare trecut de 65 de ani :”Multumesc, pentru ca m-ai ajutat sa inteleg ca dragostea poate sa apara in viata la orice varsta”, o tanara de vreo 18 ani: “Multumesc, pentru ca m-ai facut sa inteleg ca am dreptul sa fac greseli, fara ca acestea sa ma marcheze pentru toata viata”, o femeie de vreo 40 de ani: “Multumesc, pentru ca am inteles ca am puterea sa-mi iau viata in propriile maini si sa ofer un viitor bun copiilor mei”, o batranica de vreo 80 de ani: “Multumesc, pentru ca am inteles ca am atins aceasta varsta sa dau mai departe intelepciunea adunata  cu truda”, un barbat de vreo 35 de ani: “Multumesc, pentru ca am invatat sa-mi iubesc tatal chiar daca a fost un alcoolic”, un tanar de vreo 25 de ani: “Multumesc, pentru ca am avut curajul sa-mi urmez pasiunea, fara sa ma simt vinovat ca dezamagesc pe cineva”, o femeie foarte asemanatoare cu tine (ca varsta, aspect, statut): “Multumesc, pentru ca m-ai ajutat sa inteleg cum oameni ca noi pot face o schimbare care sa conteze, in acesta lume”.  Cand randul se sfarseste, te urci din nou in masina, obosita, dar nu epuizata, ci plina de o energie noua si necunoscuta. Ajungi acasa si inainte de a te alatura din nou familiei si prietenilor te opresti pentru cateva minute de reflectie pe fotoliul de rachita de pe veranda. Iti spui in gand: Da, asta este Recunoasterea pe care am visat-o!

M-am trezit pe fotoliul de pe veranda vilei de la mare, cu cartea pe genunchi, cu un zambet pe buze si o senzatie profunda de pace in inima. De acum incolo in fiecare dimineata voi exersa aceasta vizualizare si sunt sigura ca vor trece mai putin de 5 ani pana ce va deveni realitate. Mai ramane sa fac in fiecare zi cate un mic pas, o actiune concreta, care sa ma duca in aceasta directie: sa scriu, sa continui sa ma dezvolt, sa particip  ca vorbitor la conferinte… Cu siguranta, trepatat, imi vor fi dezvaluite cele mai bune lucruri pe care voi avea nevoie sa le fac pentru a-mi indeplini visul.

Aceasta a fost povestea mea de astazi, drag prieten. Te indem sa faci si tu acest exercitiu si sa-ti imaginezi circumstantele pe care TU ti le doresti, persoanele care vrei sa fie alaturi de tine, realizarile care te fac sa te simti implinit. Indiferent de detaliile pe care le vei schimba, daca insotesti imaginile de emotie si esti perseverent, lucrurile se vor transforma exact dupa cum iti doresti. Si, da, vei avea nevoie sa-ti faci un plan care sa fie in acord cu acest vis si sa lucrezi la el. Sa faci in fiecare zi un pas cat de mic in directia potrivita. Treptat vei intelege din ce in ce mai clar care sunt actiunile necesare mai departe si, mai ales, iti vor aparea in cale oamenii si oportunitatile care te vor ajuta in tot ceea ce ti-ai propus.

Mult succes si Nu renunta NICIODATA!

[fb_button]