Bine te-am regasit!

Cercul excelentei, despre care am povestit in articolul precedent, este ceva concret si destul de usor de inteles, simplu de practicat, cu efecte rapide si de durata. Secretele reusitei sunt: increderea in metoda, perseverenta in lucrul cu ea si dorinta arzatoarede a avea succes in schimbarea pe care vrem sa o facem.
O metoda foarte mult folosita in NLP este asa-numita Linia timpului. Aici lucrurile nu mai sunt atat de simple. Prima data cand am lucrat cu ea, nu imi dadeam prea bine seama cat era imaginatie si cat senzatie sau inspiratie, ce era amintire si ce era credinta limitativa… a durat un timp pana ce am capatat incredere si am lasat-o sa lucreze asupra mea, sa ma ajute sa-mi rezolv problemele. Si sunt o gramada de convingeri limitative pe care le poti inlocui cu altele pozitive printr-o singura “calatorie” BINE GHIDATA, pe Linia timpului. Cine poate fi ghidul tau? Un coach cu pregatire NLP, un consilier NLP sau un psihoterapeut, care cunoaste si utilizeaza tehnici NLP.
Poti de asemenea sa participi la cursuri NLP Practitioner si sa experimentezi alaturi de colegi adevaratele minuni pe care acesta tehnica le poate face in viata ta.

Asa ca aceasta noua poveste iti face cunostinta cu Linia timpului, pe care eu as numi-o un “panaceu universal” in NLP, prin explicatii simple si folosind un limbaj uzual, fara “termeni tehnici”.
Imi amintesc de o vreme cand aveam o mare dificultate in a privi deciziile sau alegerile pe care urma sa le fac din mai multe unghiuri, puncte de vedere. Acest comportament imi limita posibilitatea de a vedea oportunitatile, si multe au trecut pe langa mine… ma facea sa nu am deplina incredere in reusita, in capacitatile mele, si astfel sa nu fiu intotdeauna un membru de nadejde intr-o echipa… ma punea de multe ori in pozitie defensiva, in mod intutil, ajungand sa imi „vars nervii” mai ales pe cei apropiati si nevinovati. Cand am cerut sfatul bunicii ea mi-a spus o poveste din care am inceput sa aplic invatatmintele, insa nu am reusit sa o fac mereu, cu consecventa. Abia cand am invatat despre Linia timpului am inteles cat de valoros fusese sfatul cuprins in poveste, pentru ca pana la urma esenta utilitatii Liniei timpului este posibilitatea de a revedea evenimentele vietii noastre trecute din perspective noi si de a lasa sa se vindece ranile care ne tin pe loc, pornind la drum, mai departe, cu un nou „bagaj” de convingeri, de data aceasta unele folositoare.

Iata povestea bunicii:
„Satul nostru era sarac, da’ preotu’ avea ceva mai mult pamant si animale decat altii si a avut putinta sa cumpere un pian pentru feciorul dumnealui. Preoteasa era o femeie blanda si inteleapta. Era invatatoare la scoala si multi copii, care i-au trecut prin maini, au indragit cititul si socotitul. Gradinile noastre se invecineaza si de la casa dumnealor la a noastra se aude, mai ales daca strigi sau canti… In fiecare duminica dupa amiaza baietul canta la pianul acela si din gura, laolalta cu mamuca si tatuca dansului. Simteai in glasul dumnealor bucuria si linistea de familie. Da baiatu’ a crescut si in sat nu era liceu, asa ca tatu-sau l-o trimes la oras. Nu era departe, asa ca venea acasa duminica, da nu mai canta… de la o vreme o’nceput sa nici nu mai vina… Eu si coana preoteasa stateam la sfat mereu. Mi-o spus cu mare durere in glas ca baietu’ o lasat scoala si s-o dus la un oras mai mare, cu prieteni si fete si… Un om care o fost cu treaba la oras l-o’ntalnit si l-o vazut cu prieteni; erau bauti si vorbeau cu raul la oameni pe strada si erau cu fete… si cate si mai cate. M-am straduit sa o alin cat am putut, ca si eu sunt mama de baieti si aveam unu’ plecat de acasa, departe tare. S-au dus la dansul la oras, au vorbit da’ baieu’ nu era pregatit sa auda… Au mai trecut vreo 2-3 ani si am vazut ca preoteasa a inceput sa prinda iar culoare in obraz, sa i se intoarne zambetu’ pe buze si vorba vesela cum o stiam cu totii. Ne-a spus cu mare bucurie ca baietu’ s-o intors si o sfarsit scoala si pleaca la facultate si are o fata buna, cu care vrea sa porneasca o familie.Tare mult ne-am bucurat. Ne parea ca s-au sters cu buretele anii de grija si durere. De hramul bisericii, in fiecare an, fiecare se pregateste de oaspeti si oricine trece prin fata portii este bine primit. Da’ noi, cativa megiesi mai de suflet, petrecem impreuna, fiecare an la unul. Totii anii de suparare preoteasa nu a mai poftit pe nimeni si nici nu a venit la petrecere. A venit dara vremea sa faca iarasi petrecere la dumnealor. Am petrecut frumos si am povestit, am ras am cantat si am dansat. Mai pe sfarsitu’ petrecerii, am intrat in casa la racoare si am vazut capacul de la pian inchis. Pe lemnu’ frumos si lustruit era scrijelit cu un briceag sau un cui „Te urasc!”. Cineva cercase apoi sa stearga cuvintele da’ erau prea bine incrustate… Dedesubt era scrijelit mai proaspat un desen: o inima, o floare si 3 oameni care se tineau de mana, ca o familie: mama, tata si copilu’. Nu m-am incumetat sa-ntreb pe coana preoteasa ce insemneaza toate aiestea. Da’ chiar dumeaei a venit si a sezut langa mine si mi-o spus cu glas tremurat si ochii in lacrami, cum a scris baietu pe pian prima data cuvintele-celea, in ziua cand o fugit de-acasa. Si dupa ce o mers inapoi la scoala, in una din zile, dupa plecarea dansului or vazut pe pian desenu’ … Tare s-au mai bucurat si au avut credinta ca baietul s-o intors cu toata inima la dansii si acasa.
Vezi tu, fata mamii, dumnealor au avut rabdare si intelegere si in toata durerea nu s-au lepadat de dansul si nu l-au prigonit. Si poarta casei si inima dumnealor a fost mereu deschisa pentru dansul. Au fost parinti intelepti si au stiut ca fiecare om are dreptu’ sa gandeasca si sa hotarasca singur. Si cand baietului i-o venit vremea sa cumpaneasca la ce vrea sa faca in viata si s-o uitat in urma, o vazut si-o inteles toate. Dumnealor or vrut sa tina minte numa’ felu’ in care i-o facut sa simta desenu’: bucuria. Coana preoteasa spunea ca nu a stiut niciodata daca baietu’ spusese „te urasc” pianului ori dumnealor ca parinti ori chiar dumnealui si vietii in care se prinsese cu prietenii…”

Dupa ce am auzit prima data povestea am inteles ca atunci cand iubesti pe cineva il accepti asa cum este, il ajuti doar asigurandu-l ca esti mereu acolo pentru el, cand va avea nevoie, fara sa-l faci sa se simta obligat sa-ti urmeze sfaturile. In plus am inteles ca atunci cand inveti sa privesti lucrurile din alta perspectiva (fie a celuilat, fie a altui moment…) totul devine mai clar si poti lua decizii sau face alegeri mult mai potrivite cu nevoile tale.

Si poate inca te intrebi ce legatura au toate astea cu Linia timpului. Pai hai sa vedem… Calatoria pe linia timpului se face fixand intr-un punct de pe podeaua incaperii ”Prezentul” si asezand la distanta si in sensul in care te simti confortabil „Trecutul” si „Viitorul”. Acestea doua pot fi generice, pot fi chiar nastrerea si moartea sau pot fi diferite momente in timp la care vrei sa te referi (chiar date exacte, legate de anumite evenimente). Te intorci cu fata spre trecut si pornesti in explorare folosind toate acele submodalitati utilizate si la tehnica Cercului excelentei, adica atunci cand „retraiesti” un eveniment esti atent la ce vezi (culori, nuante, luminozitate, locuri, oameni), ce auzi (liniste, zgomot, muzica, ritm, intensitate), ce simti (senzatii, emotii), mirosuri, gusturi… Faci schimbarile pe care intelegi acum ca ai nevoie sa le faci, pentru ca perceptia evenimentului sa se schimbe in favoarea ta si sa te ajute sa elimini convingerea limitativa legata de el. Dupa ce integrezi aceste schimbari (traindu-le in imaginatia ta la intensitatea maxima posibila), te intorci in prezent, cu noua atitudine dobandita. Apoi te indrepti spre viitor, cu noua perspectiva, nemaifiind limitat de credintele care te-au impiedicat sa vezi partea buna a lucrurilor, oportunitatile, binele din oameni, faptul ca esti inconjurat de un Univers prosper si binevoitor, ca ai resurse de a face tot ce poti visa…

Este ceea ce a facut fiul preotului din povestea bunicii, cand in sfarsit si-a dat voie sa priveasca spre trecut cu intelegerea prezenta, sa ierte si sa vindece si ceea ce au facut parintii sai, dupa ce cuvintele “Te urasc!” au fost transformate in “Te iubesc”, prin desenul care le-a completat.

Astfel si tu poti „vindeca” rani ale trecutului, privindu-le cu ochii cunoasterii prezente eliminand astfel oprelistile din calea realizarilor viitoare, pe care ti le doresti.

Poti aprofunda studiul acestei tethici in cartile: Putere nemarginita – Anthony Robbins sau/si Fa-ti viata exact cum vrei tu! – Richard Bandler, Introducere in NLP –  Joseph O’Connor si John Seymour si altele.
Te indemn, de semenea sa participi la cursurile NLP Practitoner sau sa cauti indrumarea unui consilier sau coach, care foloseste metode NLP.

Iti doresc succes in calatoria ta pe Linia timpului si te astept la un nou articol cu o noua poveste!

[fb_button]