Iti amintesti articolele din ultimele doua saptamani?

Am spus cate o poveste. La un moment dat eram intr-un vis… si eram intr-o casa de vacanta…. erau multe usi, care aveau pe ele placute cu nume poate un pic ciudate… Am explorat o camera si… apoi inca o camera. Am promis ca revin. Astazi voi explora pentru tine o noua incapere si iti voi spune o noua poveste.

Povestea 3 din Cartea cu povesti: Sanatatea la un gand distanta

Tatal meu a murit acum ceva mai mult de 4 ani, diagnosticat cu “cancer de colon”. Cu 6 saptamani inainte, murise fostul meu sot, tatal celor 3 fiice ale mele, rapus de o afectiune pulmonara nediagnosticata foarte clar, dar …. Pana atunci nu fusese vorba despre mine, despre noi, despre familia noastra. Ori de cate ori auzeam numele acestei boli evitam subiectul neplacut. Acum insa, dintr-o data m-am vazut in mijlocul problemei.

Pentru ei nu am putut face mare lucru. Despre unul nu am stiut, iar la celalalt s-a considerat ca era prea tarziu. Dupa ce durerea pierderii s-a mai atenuat, dupa ce am incetat sa acuz toate lucrurile exterioare si persoanele implicate, inclusiv pe mine… intr-o zi, cand ceva mai sus de glezna piciorului stang mi-a aparut o pata ciudata… m-am oprit si pentru prima data m-am gandit serios ce se poate face in aceste cazuri.

Am inceput sa citesc, am inceput sa fiu mai atenta la discutiile pe aceasta tema, am inceput sa am in sfarsit o preocupare REALA pentru SANATATE si nu pentru boala. Mai era de luat in consideratie si factorul genetic, de care eram foarte interesata, ca sa-mi pun, ca sa zic asa, la adapost fetele.

Asa a inceput o etapa din viata mea pentru care o sa-i raman vesnic recunoscatoare lui Dumnezeu. O perioada de constientizare, de trezire, de vindecare mentala, fizica si spirituala.

Acum nu mai ignor discutiile pe acest subiect. Am trecut si prin etapa in care incercam sa spun tuturor descoperirile mele si ma simteam frustrata, mai ales la vestea unei persoane tinere care a pierdut batalia. Dar am inteles, cu greu, ca fiecare avem propriul drum in toate privintele: sanatate, vindecare, educatie, relatii, iubire, constientizare, dezvoltare… te poti stradui sa fii un bun exemplu pentru cei din jur, dar nu poti face nimic in locul lor si nici nu ar ajuta la ceva.

Si pentru ca v-am promis o noua poveste, va voi impartasi experienta mea prin intermediul ei.

“Eram la casa mea de la malul marii, dar pentru ca nu aveam voie sa stau prea mult la soare in jurul pranzului, imi petreceam timpul acesta in racoarea si linistea odihnitoare a incaperilor casei. Explorasem deja doua dintre camere si curiozitatea ma indemna sa o aleg pe a treia. Nu era de loc usor sa ma hotarasc. M-am plimbat o vreme prin fata usilor de la cele 2 etaje privind placutele de pe usi, zabovind cateva zeci de secunde in fata fiecareia si incercand sa-mi inteleg sentimentele si gandurile pentru a face alegerea cea mai potrivita. 

Poate te intrebi ce atata ezitare. Deschide o usa, care o fi, si o sa vezi apoi ce se intampla! Oricum o sa vrei sa intri in toate incaperile pana la urma! Desigur ca ai dreptate sa gandesti asa, dar simteam ca ordinea era importanta, si chiar credeam ca transformarile care au loc intr-o incapere le influenteaza pe toate celelalte. Cand am gandit asta, imediat m-am indreptat catre usa pe care scria Bani. Fusesem in aceasta camera inainte de a o vizita pe cea care se numea Partener. M-am gandit ca era momentul sa verific aceasta supozitie. Am deschis incet usa camerei Bani si ce sa vezi… era aranjata la fel cum o lasasem: luminoasa, primitoare, plina de o liniste binefacatoare, in plus insa, pe peretele din dreapta, in locul in care biblioteca avea un spatiu liber, aparuse un tablou. Era un tablou mare, in culori vii, in care puteai vedea o gradina de trandafiri si in spatele ei o casa cu un perete din ferestre mari de sticla, deschise larg. Inauntru o masa mare , imbelsugata, cu multi oameni de toate varstele in jur, intr-o atmosfera vesela si prietenoasa: Familia mea, iar pe scaunul din capul mesei… EU, cuprinzand cu o privire plina de emotie intreg tabloul. Parea sa fie in asfintitul unei zile de vara si parca simteam caldura, dar si adierea vantului si parca auzeam pasarile ciripind prin tufele de trandafiri.Era exact ceea ce visasem de multe ori…

Asa ca acum, cumpanind inca o data, pentru cateva momente, ce usa sa deschid, am ales Sanatatea. M-am apropiat de usa fara ezitare, insa am deschis-o cu blandete. Am aruncat intai o privire prin deschizatura, iapoi mi-am luat inima-n dinti si am intrat. Parea o camera obisnuita de dormit si totusi… parca nu avea un aer personal, parca nu o simteam a mea. Mi se parea ca eram… intr-o camera de hotel. Peretii erau un crem un pic prafuit, draperiile de la geam un albastru un pic decolorat, 2 dintre cele 3 usi ale dulapului din perete nu se inchideau prea bine, iar patul destul de incapator era acoperit de o patura verde cu flori de camp, vesela, insa un pic tocita. Pe jos era o gresie rece si curata de culoare crem. Fereastra era inchisa, insa aerul era placut. Incercam sa inteleg ce semnificatie au toate acestea cand am vazut pe noptiera de langa pat, un dosar sau album sau… nu stiam exact ce era. M-am apropiat si am vazut scris pe coperta albastra, cu litere mari rosii “Iertare“. Chiar nu mai intelegeam nimic. Parca eram in camera sanatatii… M-am asezat pe marginea patului, am luat albumul pe genunchi, l-am deschis cu grija si am inceput sa-l rasfoiesc. 

Pe fiecare pagina era o fotografie mare, sepia, in care unul dintre personaje intotdeauna eram eu. Erau cele mai dureroase momente din viata mea, de la nastere si pana in acest moment. Eram alaturi de mama, de tata, de fratele meu, de sotul meu sau de fiicele mele, de toti oamenii inportanti din viata mea, rand pe rand in imagini reprezentand  intamplari pe care credeam ca le-am uitat. Emotiile pe care le simteam intorcand fiecare pagina, lacrimile care au inceput sa-mi siroiasca pe obraji, tremurul mainilor mi-au spus de fapt ca nu uitasem nimic. Toate acestea erau acolo si dureau, dar mai ales ma tineau la distanta de acei oameni dragi. Hotarasem candva, nu mai stiu de ce si cand, ca toate lucrurile neplacute trebuie facute uitate, exilate intr-un colt al mintii si al inimii, intoarsa pagina vietii si mers mai departe “cu fruntea sus”. Multi ani am crezut ca mi-a reusit reteta, ca sunt o invingatoare si ca nimic nu ma poate abate din drum… nici macar divortul si, mult timp mai tarziu, nici macar moartea celor doua persoane dragi. Acum intelegeam ca m-am inselat, nu uitasem. Dar ce voia sa-mi spuna acest album, la ce bun sa-mi amintesc toate astea? Ce mai pot face acum cu ele? Intorcand ultima pagina am vazut lipit acolo un plic si in el un bilet: “Cu fiecare fapt pe care l-ai bagat precum gunoiul sub covor, ai mai scazut un an din viata, ai mai decolorat un fir de par, ai mai provocat macinarea unui dinte, ai mai castigat un kilogram in plus, ai mai crescut cu cate o cifra colesterolul, tensiunea sau glicemia… Care este remediul? IERTAREA! Iarta-te pe tine, cea care ai fost atunci si pe cel cu care ai fost in conflict. Amandoi ati facut tot ce ati putut si ati stiut mai bine in acel moment.” Primul gand a fost: Cum as putea sa iert chiar totul? Apoi m-am gandit: dar cine sunt eu sa nu iert si sa judec? Insa nu am prea inteles la ce m-ar ajuta iertarea ACUM. Tineretea si sanatatea nu par sa fie reversibile… Exact in momentul in care gandeam asa, o voce care parea sa vina de dincolo de fereastra m-a intrebat: Esti sigura ca nu mai poti recupera sanatatea si tineretea? Nu ai vazut pe nimeni facand asta? Nu ai auzit pe nimeni sa fi reusit asa ceva? … Ba sigur ca da! mi-am zis eu. Din ce in ce mai multe persoane folosind apa curata, hrana sanatoasa, cosmetice naturale, exercitii fizice, reusesc sa-si recapete sanatatea si in oarecare masura si tineretea. In acelasi timp, este evident ca nu functioneaza pentru toata lumea, mai ales cand este vorba de boli grave. Vocea a revenit: Te-ai gandit macar sa incepi sa faci lucrurile asa cum ai aflat ca functioneaza si sa lasi natura sa isi faca treaba? Da, era o propunere rezonabila. Si totusi nu intelegeam legatura directa cu iertarea… Dar, daca ma gandesc mai bine… fara iertare nu am puterea si dorinta sa instaurez noile obiceiuri sanatoase pe baza carora sa-mi reconstruiesc sanatatea. Da, de fiecare data cand nu mi-am respectat programul de somn, de hrana sau de exercitii a fost pentru ca m-am lasat prada convingerilor limitative instalate pe masura ce am trait toate acele experiente dureroase din care am tras concluzii de tipul: eu nu merit, nu sunt in stare, mie nu-mi merg niciodata lucrurile pana la capat, nu am noroc, nu sunt frumoasa, nu sunt demna de iubire, merit sa fiu inselata, abandonata… 

Asa ca m-am hotarat sa imi acord o sansa. Am inceput sa rasfoiesc albumul de la sfarsit spre inceput. Am zabovit la fiecare fotografie atat cat a fost necesar ca sa simt ca m-am iertat si am iertat si cealalta persoana, ca am invatat lectia si ca  pot sa-mi amintesc doar cu iubire de acea persoana si cu intelegere blanda de acea intamplare. Ciudat sau nu, pe masura ce ma indreptam catre primele pagini, unele poze deveneau neclare, iar altele chiar dispareau. Am ajuns epuizata la prima pagina, dar cu un sentiment de liniste si implinire. Am vrut sa mai rasfoiesc inca o data albumul si sa vad ce a mai ramas. Spre surprinderea mea, era acum plin cu poze mari, color, cu intamplari placute in compania acelorasi persoane. M-am ridicat plina de entuziasm si am vrut sa parasesc incaperea. Am ramas insa tintuita locului vazand in jurul meu o camera decorata in culori proaspete de primavara, de la podea pana la tavan. Acum o simteam a mea. Aici era locul meu! Am inceput sa fredonez o melodie si am pasit afara din camera… O lumina orbitoare m-a lovit in fata. Am inchis ochii si apoi i-am deschis incet. Visasem din nou si la radioul de langa pat, pe care il uitasem deschis, canta melodia pe care tocmai incepusem sa o fredonez in vis, iar soarele stralucea puternic pe cerul senin de vara.”

Dragul meu cititor si prieten, acorda-ti timp sa te opresti la tot ce nu ai iertat inca. Lasa iubirea sa vindece totul!

Vor ramane in urma doar ganduri si sentimente bune.

Vei fi inundat de energie pozitiva si dorinta de viata. Si mai presus de orice, iti vei recapata sanatatea!